Povestea mea‎ > ‎

Povestea lui Ovidiu

postat 19 sept. 2012, 22:48 de Autism Baia Mare   [ actualizat la 20 sept. 2012, 23:01 ]

        Bună! Sunt Adela, mama lui Ovidiu.
        Îmi pare bine că am ocazia de a spune câteva cuvinte despre familia noastră şi despre ce înseamnă Ovidiu pentru noi. Ştiu că nici un părinte nu-şi doreşte un copil cu dizabilităţi dar unele lucruri nu depind de noi.
Fiecare venim pe lume cu un scop anume, pe care îl descoperim pe parcursul vieţii noastre. Când am fost cu Ovi la Cluj acum 10 ani, i s-a pus diagnosticul de autism infantil. A fost ca şi cum ar fi căzut cerul pe noi. 
În timp am învăţat să iau doar părţile bune din lucrurile rele. Există o vorbă, în tot răul este şi un bine şi este foarte adevărat.
        Sunt o femeie foarte optimistă, văd partea plină a paharului, am un soţ foarte bun şi încă o fetiţă de aproape 7 ani. Ea şi cu Ovidiu se înţeleg foarte bine, colaborează, se joacă şi se mai şi supără unul pe altul, da toţi fraţii de altfel.
Ce înseamnă pentru noi Ovidiu? Am să încerc să fac o comparaţie. Este un înger venit în familia noastră pentru a ne învăţa să fim mai buni, mai răbdători, mai înţelegători cu toţi cei din jurul nostru, pentru a învăţa să apreciem tot ce avem şi în primul rând sănătatea.
        Pe parcursul acestor ani ne+a fost foarte greu. Încet, cu paşi mici am început să facem progrese. De când s-a înfiinţat Asociaţia Autism Baia Mare pot spune că Ovidiu a făcut foarte multe progrese şi suntem mulţumiţi de rezultate.
Ţin să le mulţumesc tuturor terapeutelor şi celor care au luptat pentru înfiinţarea Centrului de Zi. Mi-aş dori să existe şi o şcoală anume pentru cei care au aceleaşi probleme ca şi Ovidiu, unde să poată învăţa o meserie. Cine ştie? Poate o să avem parte şi de acest lucru.
Totul va fi bine dacă ai şi credinţă. Vă mulţumesc celor ce-mi citiţi aceste rînduri şi să avţi parte de sănătate şi cât mai multe bucurii.

Mama lui Ovidiu 



Povestea lui Ovidiu prin ochii terapeutului

Pe Ovidiu îl cunosc de aproximativ un an de zile, dar lucrez cu el doar de câteva luni. Pentru mine este un copil tare special care deşi nu vorbeşte se exprimă destul de bine prin gesturi şi mimică. Lui Ovidiu îi place tare mult să înşire mărgele pe şnur, să sorteze culori, jocul “Să coasem frumos” şi să sară la trambulină împreună cu alţi copii. În activităţile care îi plac foarte mult este atent, migălos şi răbdător. În general, el este un copil destul de retras şi total dependent de ajutorul mamei sale. Noi facem tot posibilul să-l ajutăm să iasă din lumea lui şi să-l integrăm în lumea reală, pe care la un moment dat v-a trebui să o înfrunte. Obiectivul principal pe care dorim să-l atingem în viitor şi în jurul căruia este canalizată toată munca noastră, îl reprezintă dezvoltarea autonomiei personale. Din acest motiv, de câteva săptămâni am început terapia la domiciliul lui Ovidiu, unde beneficiez de întreg sprijinul şi colaborarea familiei sale. În momentul de faţă el învaţă pas cu pas să devină autonom: să mănânce singur, să se îmbrace, să se spele şi alte activităţi ce ţin de rutina zilnică. Un alt lucru asupra căruia insistăm în cadrul terapiei la domiciliu îl reprezintă cominicarea cu ajutorul sistemului PECS, care sperăm să-l ajute să se exprime  şi să fie înţeles mult mai uşor de către cei din jur. Munca cu Ovidiu nu este deloc uşoară, deoarece este foarte rezistent la schimbare, are nevoie de mult timp să accepte o altă persoană în jurul lui(alta decât mama) şi îi este dificil să se acomodeze cu un alt mod de lucru decât cel cu carte a fost obişnuit. Pentru el este foarte greu să învete lucruri care pentru noi par foarte simple, dar care pentru el sunt extrem de dificile şi frustrante.

Va fi un drum anevoios şi cu multe provocări, dar pe care cu multă răbdare sperăm să-l parcurgem cu bine. Sper din suflet să atingem obiectivul propus pentru ca Ovidiu să reuşească să se descurce cât de cât singur şi să aibe şanse la integrare în societatea în care trăieşte. În plus, familia sa ar avea o şansă la o viaţă mai liniştită, cu mai puţine griji.


Dana, terapeuta lui Ovidiu.

Comments