Anual, în această zi, peste tot în lume au loc activități de conștientizare a autismului: se luminează în albastru clădiri emblematice din lume, au loc concerte, evenimente sportive, etc., toate cu scopul de a informa lumea despre ce înseamnă autismul.

        Program Săptămâna de Conștientizare a Autismului în Baia Mare:

        Vă invităm alături de noi în Centrul Vechi, de la ora 19:15.

        Ca în fiecare an, vom dansa și vom lansa lampioane și cu ajutorul Primăriei Municipiului Baia Mare vom lumina în albastru Centrul Vechi.

9:00-13:00 - Atelier de Olărit (1 oră): olărit (max.5 pers) - modelaj cu lut (max.10 pers.) - pictură pe lut (max.10 pers)

14:00-16:00 - Atelier de creație: ornamente pentru Paște

9:00-11:00 – Atelier de Olărit: olărit (max.5 pers) modelaj cu lut (max.10 pers.), pictură pe lut (max.10 pers)

13:00-16:00 – Atelier de creație: ornamente pentru Paște

Masă Rotundă - “Promovarea exemplelor pozitive de integrare școlară a copiilor cu autism în învățământ”, ora 10:00, Baia Mare

Vă invităm la spectacolul de teatru “Groovies”, susținut de trupa Teatrului Independent Artscape Baia Mare, de la ora 18:00, Artscape - Piața Libertății nr.17. (intrarea liberă)

Concertul va avea loc la Casa de Cultură Târgu Lăpuș, sâmbătă 2 aprilie, ora 17:00.

        Am, ca și tine sentimente, idei, și talente. Dacă mă defineşti după o singură trăsătură de-a mea, s-ar putea să mă subestimezi și dacă simt că tu nu crezi în mine, răspunsul meu natural va fi „de ce să mai încerc?”.

        Poate că ţi se pare că sunt retras sau poate agresiv, dar de fapt încerc să mă protejez.

        Iată de ce o „simplă” ieşire la supermarket poate fi un calvar pentru mine:

        O mulţime de oameni vorbesc în acelaşi timp. Difuzoarele anunţă ofertele zilei. Casele de marcat bipăie şi trăncăne, râşniţele de cafea hârâie. Aparatul de feliat carne scârţâie, bebeluşii plâng, cărucioarele scrâşnesc, tuburile de neon bâzâie. Creierul meu nu poate filtra toate aceste zgomote şi ajung la „supraîncărcare”.

 

           Uneori nu înțeleg ce îmi ceri.  Când mă strigi din partea cealaltă a camerei, iată ce aud eu: „&#$@*^ Marius. %**%$#@…” Mai bine spune-mi „Te rog să pui cartea în bibliotecă, Marius, acum mergem la masă”.  Aceasta îmi spune ce vrei de la mine şi ce urmează să se întâmple.

            Să nu îmi spui că ceva este „floare la ureche” când vrei doar să îmi spui că această sarcină „este foarte uşor de realizat”.  Nu înțeleg metaforele, aluziile şi sarcasmul.

 

            Poate îmi este foame, poate sunt supărat, speriat sau confuz, însă nu pot să mă exprim cu aceste cuvinte. Fii atent la limbajul corpului meu, dacă sunt retras sau agitat, sau chiar şi alte semne care îţi vor transmite ce nevoie am. Uneori pot folosi ecolalia (repet exact ce aud) când cineva aşteaptă de la mine o reacţie.

            Te rog, mai degrabă să îmi arăţi cum se face ceva decât să îmi spui. Şi să fii gata să îmi arăţi de mai multe ori. Repetarea mă ajută să învăţ.

 

            La fel ca orice altă persoană, nu pot să mă dezvolt într-un mediu în care mi se arată în permanenţă că nu sunt suficient de bun şi că ceva e „defect” la mine. Încercarea unui lucru nou va deveni ceva urât pentru mine când ştiu că voi fi cel mai probabil criticat, chiar şi atunci când critica se vrea a fi „constructivă”.

 

            Poate ţi se pare că nu vreau să mă joc cu alţi copii. De cele mai multe ori nu ştiu de fapt cum să pornesc o conversaţie sau cum să încep să mă joc cu alţi copii. Dacă ai putea să îi rogi pe ceilalţi copii să mă cheme să mă joc cu ei fotbal sau baschet, voi fi fericit să mă alătur lor.

            Mă descurc cel mai bine la jocurile foarte structurate, unde începutul şi sfârşitul sunt foarte clare.

            Dacă o să râd atunci când Emilia cade de pe balansoar, nu o fac pentru că mă distrează ci pentru că nu ştiu ce trebuie să fac. Învaţă-mă să întreb în această situaţie „Eşti bine Emilia? Te-ai rănit?”

 

            Elimină gânduri cum ar fi „Dacă nu ar mai fi aşa….”. Nici tu nu ai îndeplinit toate aşteptările părinţilor tăi şi nu ţi-ar fi plăcut să ţi se amintească în permanenţă acest lucru. Nu am ales eu să am autism. Fără sprijinul tău, şansele mele la o viaţă adultă cât mai independentă sunt foarte mici. Cu sprijinul tău, posibilităţile sunt nenumărate. Îţi promit – merit efortul.

 

            Încearcă să vezi autismul meu ca o abilitate mai specială decât ca o dizabilitate. Priveşte dincolo de limitări la talentele pe care autismul mi le-a oferit. Este adevărat că nu prea mă uit în ochii oamenilor şi nu sunt bun la conversaţie, dar ai observat că nu mint, nu trişez, nu îi jignesc pe colegii mei şi nu am prejudecăţi? Este adevărat că probabil nu voi fi următorul Hagi sau Ilie Năstase. Dar cu atenţia mea şi capacitatea de concentrare aş putea fi următorul Einstein. Sau Mozart. Ei au avut autism.